Istoria bisericească a sașilor începe în secolul al XII-lea cu colonizarea germanilor în Transilvania. Ei se bucurau de privilegii economice, politice și religioase din partea regelui maghiar, iar  în schimb protejau frontierele estice ale Regatului Maghiar.  Prin urmare coloniștii au construit numeroase biserici fortificate și cetăți țărănești,  care reprezintă astăzi o caracteristică a peisajul ardelenesc.

În anul 1550, la scurt timp după Reforma luterană din Germania, autoritatea administrativă și politică decide adoptarea Reformei pentru sași. De-a lungul secolelor următoare Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană a ocupat un loc de importanță centrală în societate. În 1876, când sașii din Ardeal pierd dreptul la autoguvernare politică, biserica preia sarcini economice și culturale. După cel de al doilea război mondial, pe parcursul procesului de expropriere,  Biserica își pierde  toate școlile, numeroasele terenuri, și totodată sunt desființate toate asociațiile bisericești.

Departamentul german la Institului teologic de la Cluj este mutat în 1955 la Sibiu.

De la căderea Cortinei de Fier în 1990 până în prezent aproximativ 87% din enoriașii Bisericii Evanghelice C.A. au emigrat în Germania. Noul Statut al Bisericii Evanghelice C.A. din România ia în considerare trecerea de la o „biserică regnicolară” la o „biserică diasporală“.

Obiectivele principale ale Bisericii sunt:
În total slujesc 38 preoți în 242 comunități. pentru aproximativ 12.500 enoriași. Sarcinile esențiale ale Bisericii Evanghelice sunt: propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu și administrarea tainelor/sacramentelor, asistența duhovnicească și diaconia, instruirea copiilor, tinerilor și femeilor, consolidarea comunității, administrarea și conservarea bunurilor culturale, colaborarea ecumenică cu Biserici din țară și din străinătate.
Chiar dacă numărul enoriașilor scade, în mediul său ecumenic Biserica este considerată activă și drept un partener de încredere. În noul context social și politic ea încearcă să facă rodnică identitatea confesională luterană și să transmită mai departe doctrina Reformei.