Prejmer
Satul este aşezat în depresiunea Bârsei, într-o zonă plată, mlăştinoasă la cca. 10 km nord de Munţii Întorsurii, la 5 km sud de valea Oltului. Are legături directe pe şosea şi cale ferată, cu Braşov şi Sf. Gheorghe şi , prin pasul Buzău cu Moldova și Muntenia.
Localitate de colonizare primară, atestată documentar în 1213, Prejmerul a fost fondat, prin tradiţie, de ordinul cavalerilor teutoni. După alungarea, în 1225, a ordinelor cavalereşti din Ţara Bârsei, localitatea a trecut sub patronajul călugărilor cistercieni de la Cârţa (Kerz).
Prejmerul a obţinut de timpuriu dreptul de a ţine târg, poseda "jus gladii" sub controlul magistraturii braşovene, avea dreptul de a-şi alege liber reprezentanţii.
Este o aşezare compactă, cu parcelare istorică bine păstrată, - parcele de forme dreptunghiulare, cu lăţimi de cca. 15 m şi lungimi variind între 4 -100 m. Fronturile construite sunt continue, locuinţele sunt de regulă amplasate cu latura scurtă la frontul străzii. O particularitate o reprezintă sistemul de canale păstrate pe străzile Broaştei, Morii, locurile de clătit rufe pe străzile Izvoarelor şi prelungirea străzii Cetăţii.
În condiţiile reliefului plat pe care se situează localitatea, silueta generală a acesteia este dată pe de o parte de fondul construit care generează o orizontală puternică având ca dominantă verticala turnului bisericii evanghelice, iar pe de altă parte de accentele reprezentate de elemente vegetale.
Satul era împărţit pe cartiere, pe criterii etnice, această împărțire fiind respectată până la începutul migrării masive a saşilor.
Cartierul săsesc se întindea pe uliţele Nouă, parţial „Cracul Izmenelor”, Cenuşii, Broaştei, Lungă (actuala str. Mare), Morii, Gollnergasse (actuala porţiune dintre str. Morii şi str. Pajiştei a str. Braşovului).
Cartierul românesc, aşezat iniţial în jurul bisericii ortodoxe şi pe actuale str. Mihai Viteazu, s-a extins în Grindul Morii Mare şi Grindul Morii Mici la capătul de nord al str. Mari.
Cartierul ţigănesc se afla la capătul de nord al străzii Cracul Izmenelor.
Centrul de greutate al aşezării îl constituie piaţa, cu cea mai importantă construcție, Biserica evanghelică. Înconjurată de un puternic zid de apărare de formă ovală cu cinci turnuri decroşate, dublat de un zid de apărare completat în sec. XVI – XVII, de barbacana ce proteja intrarea de sud, incinta cuprinde camerele de provizii, locuinţa pentru preot, şcoala, fântâni, cimitir. Se constituie, astfel, cel mai puternic ansamblu fortificat din mediu rural din sud-estul Europei.
Biserica, închinată Sfintei Cruci, are plan în cruce latină cu braţele de est, sud şi nord egale, terminate cu abside poligonale cu 3 laturi, în timp ce braţul de vest este cu 6,0 m mai lung. Deasupra careului se află turnul-clopotniţă care contribuie decisiv la imaginea caracteristică a acestei biserici.
Stilistic biserica poartă amprenta goticului timpuriu, a goticului matur, regăsindu-se și elemente ale renașterii și barocului.
Componente artistice la biserica:
Braţul de sud: în peretele estic, ancadrament de piatră în arc frânt al accesului către turnul-clopotniţă
Braţul de vest: în axul peretelui vestic acces-portal în arc frânt. În peretele sudic acces la tribuna orgii, cu ancadrament din piatră, semicircular la partea superioară. Consolele şi cheile bolţii în plasă marcate de scuturi.
Braţul nordic: pe faţada nord portal renascentist datat 1518, ancadrament renascentist spre colaterala nord-vest
Spaţiul de la întretăierea braţelor crucii este acoperit cu boltă în cruce pe pile din piatră cu console profilate, cheie de boltă cu simbolul comunei.
Strane renascentiste cu cornişe pronunţate datate 1525, 1526.
Altarul datează de la mijlocul sec. al XV-lea, este păstrat fragmentar (doar panoul central şi voleţii mobili). Altarul este realizat în cadrul unui atelier transilvănean sub influenţă austriacă.
La exterior se află cornişa cu friză de croşete şi ferestre cvadrilobate, cu ancadramente de piatră în ambrazuri circulare evazate.
La mijlocul secolului XV, ca urmare a Ordinului Regal din 1427 de fortificare a Ţării Bârsei, în jurul bisericii a fost construită incinta fortificată interioară întărită cu patru turnuri semicirculare şi cu un turn de poartă spre sud, cu pod ridicător peste şanţurile perimetrale cu apă. Zidul de incintă are la partea superioară un drum de apărare în consolă, prevăzut cu guri de tragere şi aruncare; accesul spre drumul de apărare se face prin scări rezervate în grosimea zidului. Turnul de poartă are un acces scund, cu boltă semicilindrică longitudinală, pe arce dublouri, porţi prevăzute cu herse şi 2 niveluri cu încăperi.
Cămăruţele comunităţii, adosate interiorului incintei interioare, sunt dispuse pe 3 şi 4 niveluri şi păstrează parţial uşile şi ferestrele istorice, bipartite şi tripartite. comunicarea între cămări se făcea prin galerii de lemn şi scări exterioare.
Vizitarea bisericii fortificate:
Parohia Evangelica Prejmer, Tel: +40/268/362 042
Program de vizitare:
Marţi–Sâmbătă 9:00-18:00
Duminică de la ora 10:30
Luni închis
Slujbă în fiecare duminică la ora 9:30
Programe oferite:
Festivalul „Diletto musicale”
Concerte din seria „Musica Barcensis”
BIBLIOGRAFIE:
- Aus de Chronik von Tartlau, în „Kalendar des siebenburger Volksfreundes”, 1940
- Cronica comunei Prejmer după un manuscript al pastorului Thomas Trtler din Prejmer de la anul 1750 şi continuat de alţi pastori evanghelici, în Ţara Bârsei, an VII, sept-oct, 1935, Nr.5
- Das Burzenland, IV/1 Die Dörfer des Burzenlandes, 1929
- Die Siebenburger Sachsen, Lexikon, Kraft Verlag, 1993
- Heinrich Wachner, Kronstädter Heimat-und Wanderbuch, Aldur Verlag, Kronstadt, 1994
- BÜNKER J. R., Das siebenbürgisch-sächische Bauernhaus, în „Mitteilungen DER ANTROPOLOGISCHEN Gesellschaft in Wien”, an XXIX
- STROE Adriana, STROE Aurelian, PREJMER – TARTLAU (judeţul Braşov), FIŞA DE LOCALITATE, în BCMI Anul VII, nr 1-2, pag 72
- NÄGLER Thomas, Aşezarea saşilor în Transilvania. Studii Editura Kriterion, Bucureşti, 1981
- Das Burzenland, III, I Teil, p.149-158
- ANGELESCU, Mariana. Noi date rezultate din recentele cercetări asupra evoluţiei complexului fortificat de la Prejmer, comunicare susţinută la Sesiunea ştiinţifică a Monumentelor Istorice , ian 1963, multiplicat de CDCAS Bucureşti.
- CSALLNER, Robert, Der Kőngliche Markt Tartlau, I. Teil. Hermannstadt: Druck der Krafft & Drtleff A.G. 1930
- DRĂGUŢ Vasile, Arta gotică în România,Bucureşti,1979, p.17-19,117,118
- FABINI Hermann, Atlas der Siebenburgisch – Sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, vol I, Sibiu, Heidelberg, 1998, p. 727-735
- FABRITIUS DANCU Juliana, Siebenburgisch – sächsische Kirchenburgen aus Siebenburgen, Sibiu, 1980 nr. 42
- GERSTER Georg, RILL Martin, Siebenburgen im Flug, München,1997, p, 24,25, 240
- OPRESCU George, Bisericile cetăţi ale saşilor din Ardeal, Bucureşti, 1956, p.69-73
- VĂTĂŞIANU Virgil, Istoria artei feudale în Ţările Române , vol. I Bucureşti, 1959, p.105-107, 572-573
