Secuii s-au stabilit pe teritoriul Ținutului Secuiesc actual la sfârșitul secolului al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea în mai multe valuri, sosind din diferite teritorii ale regatului maghiar. După stabilirea lor secuii au folosit ca formă de organizare administrativ-teritorială Scaunele.

Sarcina primordială a secuilor a fost serviciul militar, executată individual, suportând și cheltuielile aferente. Nu au plătit impozite, însă cu ocazia încoronării regelui maghiar, a nunții lui, sau la nașterea urmașului la tron au dus ca dar regelui câte un bou. Din cauza autonomiei juridice Ținutul Secuiesc a fost numit în multe rânduri Țara secuilor.

În cea de a doua parte a secolului XIX modernizarea a produs transformări profunde și în Ținutul Secuiesc, locul Scaunelor fiind preluat de către județe, iar proprietatea comună s-a transformat în proprietate privată. Pe parcursul secolului XX secuii au fost rupți de Ungaria și sunt alipiți României, începe lupta lor pentru păstrarea identității.

Organizarea locuinței: la început casa secuiască strămoșească a avut o singură încăpere al cărei spațiu complementar, conform necesității era cămara și locul de sub strașină. Camera de locuit era camera unde familia stătea pe timp de iarnă, fiind și cameră de oaspeți, însă astăzi este încăperea utilizată în general de toată familia. Dispune de trei geamuri, dintre care două se deschid către stradă, iar cel de al treilea spre curte.

Amenajarea casei este tipică: în colțurile situate către stradă și curte se află banca sau banca cu ladă, în fața ei este pusă masa, înconjurată de scaune. În celălalt colț al peretelui, de a lungul peretelui fără geamuri găsim patul foarte înalt, iar la picioarele lui este așezată lada pictată.

Portul popular: materialul de bază al veșmintelor populare secuiești este lâna, cânepa, inul țesute în gospodărie precum și pielea de oaie. Pe baza motivelor ornamentale folosite se poate identifica satul sau regiunea unde a fost creată. Principalele elemente ale portului femeilor sunt: fusta largă, încrețită, șorțul și cizmele. Fetele nu poartă basma, iar părul lor este împletit în general în două cozi. Elementele principale ale portului popular bărbătesc sunt: cioareci făcuți din postav alb ce se lipesc de corp, cizme negre cu carâmbul semi-moale, respectiv cămașa albă din pânză, cu gulerul încheiat. Peste cămașă îmbracă vesta neagră, sură sau roșie. Pe cap vara poartă de obicei pălărie neagră sau pălărie din paie, iar iarna căciulă din piele de oaie rotunjită la vârf sau cu manşetă răsucită din aceeaşi blană.