Satul se află la 6 km sud de drumul naţional E 85 ce leagă Rupea de Sighişoara. Se învecinează la N cu Buneştiul, la E cu Fişer, la SE cu Dacia, la S cu Jibert, la V cu Grânari. Relieful este colinar cu dealuri şi păduri în hotarul spre Buneşti.

Localitatea este aşezată în partea de răsărit a  podişului Hârtibaciului, între coline defrişate şi mlaştini asanate de-a lungul secolelor
Satul este situat la cumpăna apelor dintre bazinele hidrografice ale Târnavei Mari şi Olt. Relieful, este format în cea mai mare parte din coline domoale defrişate.
Satul este de tip adunat, cu formă alungită, pe direcţia SV-NE, cu o stradă principală, Hauptgasse cu o laţime de cca. 30 m şi două secundare Neugasse şi Kirchegasse care cuprind între ele la nord cetatea cu biserica evanghelică. Fronturile străzii principale sunt încheiate la sud de strada Am Riegel din care pornesc perpendicular Kleine Wiese şi Muhlgasse.

În condiţiile reliefului pe care se situează localitatea, silueta generală a acesteia este dată pe de o parte de fondul construit care generează o orizontală puternică dată de frontul construit al străzii principale care spre vest are un traseu ascendent spre cartierul românesc.                       
Dominanta ansamblului rural o constituie cetatea cu turnurile de apărare şi  verticala turnului bisericii evanghelice, iar pe de altă parte de accentele reprezentate de elemente vegetale aşezate pe colinele din zona de vest şi nord.

Satul era împărţit pe cartiere, pe criterii etnice, această înpărţire fiind respectată până la începutul migrării masive a saşilor.
Cartierul săsesc se întindea pe străzile Hauptgasse (strada Principală), Kirchengasse (strada Bisericii) şi Neuegasse (strada Nouă)
Zona locuită de români este formată din grupul de construcţii de pe dealul de la vestul satului unde se află şi biserica ortodoxă precum şi din străzile Kleinewiese (strada Lunca), şi strada Cooperativei.
Ţiganii au avut două nuclee pe Dealul Românilor, unul la vest şi în amonte de Pârâul din Poiană iar al doilea spre vărzărie, la vest de Neugasse. După 1935 o parte din ţigani şi-au construit case la începutul străzii Lungă.
Piaţa satului până la plecarea masivă a saşilor era la intersecția străzilor Hauptgasse şi Kirchegasse. În prezent centrul satului s-a deplasat pe strada Cooperativei
Cimitirul evanghelic se află la sud şi vest de cetate, cimitirul ortodox vechi este situat pe Dealul Românilor iar cimitirul ortodox nou se află în spatele grădinilor de pe strada Cooperativei.

Viscri este o localitate de colonizare primară. Spre deosebire de alte aşezări similare colonişti saşi au înlocuit pe secuii aşezaţi aici de regalitatea maghiară pentru paza graniţelor, în jurul anului 1185 coloniştii saşi preiau aşezarea şi vechea capelă.
În 1999 aşezarea a fost înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial, sub titlul “Așezări rurale cu biserici fortificate din Transilvania”

Ansamblul Bisericii evanghelice este alcătuit din biserica tip sala, cu absidă  semicirculară  neregulată  la  bază, poligonală la partea superioară, adăposteşte orga în spatele altarului pe o emporă construită în 1723, cor trapezoidal, sacristie  cu  plan  dreptunghiular, arc triumfal semicircular, datat sec. al XVIII-lea,  o singură navă de formă trapezoidală. Accesul se face pe latura de sud  prin trei goluri în zidărie, două la nivelul I precedate de edicule cu deschideri semicirculare şi unul la nivelul II al tribunelor, în vecinătatea turnului clopotniţă; un alt acces este cel de pe latura de nord a corului, prin sacristie. Turnul bisericii cu plan pătrat are şapte niveluri din zidărie de piatră. Nivelele I şi II sunt boltite cu bolţi cilindrice, restul nivelelor fiind despărţite prin planşee pe grinzi de lemn. La  nivelul VI perimetral pe exterior se află o galerie de apărare din lemn. Accesul în turn se face din nava bisericii printr-un gol de dimensiuni mici cu ancadrament simplu de factură gotică,  scara de acces la nivelele II şi III este cuprinsă în grosimea zidăriei iar accesul la nivelele superioare se face prin scări de lemn interioare.
Printre componentele artistice ale bisericii se remarcă portalul gotic de la accesul principal de sud, Arhivolta semicirculară cu ciubuc în axul intradosului la nişa tabernacolului vechii capele, Ancadrament simplu de piatră, de factură gotică, în dreptul  accesului la turnul bisericii, trei capitele cubice.

Piesele de mobilier sunt reprezentate de altarul clasicist, emporele şi tribunele din sec. XVII-XIX, create în stilul mobilierului popular pictat, amvonul cu baldachin, în stil baroc popular care datează din 1791, cristelniţa construită dintr-un capitel cu ciubuce aşezat pe un fragment de coloană, ambele provenind de la empora capelei din sec al XIII-lea. Orga instalată în empora aflată deasupra altarului datează din 1723. În turnul porţii sunt instalate 4 clopote.
Cetatea este formată din două incinte fortificate construite din piatră de râu şi de carieră. Prima incintă, are un traseu poligonal neregulat, adaptat configuraţiei terenului, înglobează, pe laturile de sud, est şi nord-est, zidul incintei din sec. al XIII-lea. Accesul se face prin poarta masivă de lemn căptuşită cu benzi de metal aflată sub turnul porţii, precum şi prin portiţa situată între Turnul porţii şi Turnul de sud.

Vizitarea bisericii fortificate:
Persoană de contact: Doamna Gerhild Gross

Tel: +40/742/077506 sau +40/742/069 477
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
www.deutsch-weisskirch.ro

Orar:
Luni–Sâmbătă 10:00-13:00 şi 15:00-18:00
Duminică cu anunțare prealabilă.
Din luna noiembrie până în luna aprilie nu mai este valabil orarul din vara, dar se poate vizita după cerinţe.

Informaţii pentru vizitatori:
Există multiple posibilităţi de cazare şi gastronomie în Viscri:
www.deutsch-weisskirch.ro
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.



_{BIBLIOGRAFIE:
CERCETĂRI ARHEOLOGICE IV – Dumitrache Mariana, Evoluţia cetăţii ţărăneşti de la Viscri, jud. Braşov, în lumina cercetărilor arheologice şi de arhitectură, Bucureşti, 1981
DRĂGUŢ Vasile, Arta gotică în România,Bucureşti,1979, p.129
FABINI Hermann, Atlas der Siebenburgisch – Sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, vol I, Sibiu, Heidelberg, 1998, p. 140-144
FABINI, H. Schuller D. Henning H. Die Kirchenburg von Deutsch Weisskirch   Neuer Weg nr. 6533/8 V 1970
FABRITIUS DANCU Juliana, Siebenburgisch – sächsische Kirchenburgen aus Siebenburgen, Sibiu, 1980 nr. 37
GERSTER  Georg, RILL Martin, Siebenburgen im Flug, München,1997, p, 65,179
GHEORGHIU Teodor Octavian, Arhitectura medievală de apărare din România, Bucureşti, 1985, p. 86,182,287
LEXIKON der Siebenburger Sachsen, Thaur, 1993, p.103
MACHAT Christoph, Églises fortifiées saxonnes de Transylvanie dans: ICOMOS – Chaiers du Comité National Allmand XIV, München, 1995 p.38-41
OPRESCU George, Bisericile cetăţi ale saşilor din Ardeal, Bucureşti, 1956, p.58
VĂTĂŞIANU Virgil, Istoria artei feudale în Ţările Române , vol. I Bucureşti, 1959, p.596
WAGNER Ernst, Historisch-statistisch Orstnamenbuch fur Siebenburgen, Koln, Wien. 1977, p. 368}