Situată în partea de sud-est a Transilvaniei, în podişul Târnavelor, aproape de confluenţa râurilor Târnava Mare şi Târnava Mică, aşezarea are relieful  colinar cu dealuri şi măguri conice, cu altitudini cuprinse între 474 m 739 m. Vecinii sunt: la nord, valea pârâului Archita, la est şi la sud-est, hotarul merge pe culmea dealurilor ce sunt străbătute transversal de văile Architei şi Scroafei, spre sud hotarul urcă pe cumpăna apelor dintre pârâurile Scroafa şi Șaeș; hotarul de vest şi cel de nord-vest traversează pe culmea dealurilor şi pe valea Cărbunarilor. Localitatea este situată la extremitatea estică a zonei de colonizare săsească din Podişul Târnavelor,  la 20 km est faţă de Sighişoara.

În sec. XI,  aşezarea „Kezdi” a fost fondată de secuii ce apărau graniţa de est a regatului maghiar. Între anii 1161-1241, alături de secui au fost colonizaţi şi primii saşi. Prima atestare a aşezării datează din 1309. În 1366, aşezarea primeşte autonomie juridică.

Organizarea planimetrică a localităţii este determinată de configuraţia reliefului. Localitatea se desfăşoară în lungul a două străzi paralele de o parte şi alta a pârâului Scroafa. Str. Principală se află la est de pârâu şi este traseul DN 13. Străzile principale sunt unite cu străzi secundare perpendiculare pe acestea.
Este o aşezare compactă, cu parcelare istorică bine păstrată. În centrul localităţii, într-un spaţiu larg de formă trapezoidală se află Piaţa Mare, în care se grupează cele mai importante dotări de interes comun: sediu administrativ (cuprinzând primăria, poliţia, biblioteca, oficiul poştal), unităţi comerciale şi de alimentaţie publică, farmacie, dispensar medical, grădiniţa de copii, şcoala generală, circumscripţie sanitar veterinară,căminul cultural.
Satul era împărţit pe cartiere, pe criterii etnice, această împărțire fiind respectată până la începutul migrării masive a saşilor. Cartierul săsesc se întindea pe uliţele Porumbului, uliţa Săsească, din în jurul bisericii evanghelice şi pe drumul de sub dealul Cetăţii spre str. Românească. Cartierul Românilor se afla  sub dealul Cetăţii în jurul bisericii ortodoxe, având ca ax principal str. Românească. Cartierul secuilor se afla la jumătatea nordică a str. Principale ( str. Secuilor) . Cartierul rromilor se afla în partea de nord vest spre cărămidărie

Construcţia cea mai importantă a pieţei este Biserica evanghelică cu turnul clopotniţă. Amplasamentul este dominat de dealuri, acestea constituind zone cu perspective valoroase asupra monumentului.

Actuala biserică, închinată regelui Ştefan cel Sfânt, a fost ridicată între anii 1493 – 1525, este o amplă sală gotică târzie (41/14m) fără turn pe vest, cu etaj fortificat. În  (1878) se construieşte pe latura de vest a navei tribuna pe care s-a instalat noua orgă. În 1878 – 1879 bolta corului a fost înlocuită cu o boltă cilindrică cu penetraţii iar nava a fost boltită cu o boltă cilindrică cu nervuri ceramice dispuse în plasă.

Actualul turn clopotniţă a fost ridicat în sec. al XVII-lea. În 1677 este transformat în turn clopotniţă, primind aceeaşi decoraţie şi acelaşi tip de acoperire cu a Turnului cu Ceas din Sighişoara. În 1830 acoperişul primeşte forma vizibilă în prezent.

Din 1999 monumentul împreună cu localitatea, au fost înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial la poziția 596 bis “Aşezări cu biserici fortificate din Transilvania”.

Biserica este de tip sală cu cor alungit, încheiat cu o absidă cu 3 laturi cu 2 ferestre, lipsind cea din axul longitudinal. În ultima travee spre est a corului se află câte o fereastră atât pe latura de nord cât şi pe cea de sud. Arcul triumfal ce desparte corul de navă este un arc frânt profilat, cu un scut heraldic. Nava bisericii, de formă dreptunghiulară mai lată decât corul, este organizată pe două niveluri. Pe exterior zidăria este sprijinită de 22 de contraforturi amplasate în zonele de descărcare ale bolţilor.
Nivelul al III-lea, de apărare, este ridicat deasupra arcelor ce unesc la partea superioară contraforturile. În spaţiul creat între zidul bisericii și arcurile de apărare devansate se deschid gurile de turnare. Zidul de apărare este prevăzut cu 40 de nișe cu goluri de tragere în forma găurii de cheie.
Volumul exterior este compact, adunat sub un acoperiş în patru ape. Pe acest volum sunt marcate accesele prin cele trei pridvoare iar turnul sacristiei se intersectează cu volumul general constituindu-se ca un element da accent.
Componentele artistice sunt constituite din consolele tronconice cu decor vegetal cu torsadă ale nervurilor bolții și ancadramentele de piatră în formele goticului târziu.
Mobilierul este reprezentat de amvonul din lemn, stilistic fiind de influenţă barocă târzie, datare 1709 și de patru strane cu motive decorative aparţinând renaşterii transilvănene, datare 1500 – 1520.

Biserica evanghelică din Saschiz este un prototip pentru familia bisericilor fortificate, program arhitectural în care sunt armonizate funcţia religioasă şi cea de apărare. “Modelul Saschiz”, a fost reprodus în construirea bisericilor saşilor din Cloaşterf, Dupuş şi Boz şi a iradiat ca tip de fortificare la zeci de biserici  din  partea de răsărit a podişului Târnavelor, în întreg interfluviul cuprins între Târnava Mare, Hârtibaciu şi Olt, dar şi în Secuime, la Dârjiu, în primul sfert al secolului al XVI-lea.
Turnul clopotelor este o construcţie cu plan pătrat cu latura de 11,6m şi o grosime a zidului la bază de cca. 3 m și este singurul element păstrat din incinta construită în jurul bisericii.

În prezent turnul are 6 niveluri şi un nivel al eşafodajului clopotelor. Accesul la nivelele superioare se face prin scări de lemn. Nivelul al VI-lea este decroşat pe console de zidărie ce fac loc aruncătoarelor de păcură, fiind totodată ultimul nivel de zidărie. Nivelul clopotelor se încadrează în structura şarpantei.
Prin înălţimea de 48,5 m şi prin rezolvarea planimetrică constituie o dominantă a ansamblului pieţii centrele a localităţii.
Cetatea de refugiu este amplasată la cca. 400 m. Vest-Nord-Vest de satul Saschiz, la cota 536 m., pe Dealul Cetăţii / Burgberg. Către N-V, N-E şi S-E  promontoriul este mărginit de râpi adânci, cu versanţi abrupţi. De pe platou se deschide panorama văilor înconjurătoare.

Accesul în Cetate se face dinspre sat, pe direcţia S–S-E, pe un drum de care, amenajat în debleu pe cca. 150 m., înainte de a ajunge la poarta cetăţii.
Cetatea a fost construită înainte de 1347, dată inscipţionată pe exteriorul laturii N-V a Turnului Principelui. 
Datorită formei alungite şi neregulate a platoului, cetatea are formă poligonală neregulată şi alungită. Cetatea Saschiz este alcătuită din trei incinte, fiecare compusă dintr-un singur rând de curtine:
Incinta I (zwinger): construită pe o terasă inferioară platoului de pe promontoriu. Zwinger-ul are trei curtine, câte una între fiecare dintre perechile de turnuri Turnul I al Porţii – Turnul Şcolii – Turnul Paznicului – Turnul I al Porţii.
Incinta II (barbacana), aflată în prelungirea incintei I, avea forma unui poligon neregulat.
Incinta III (principală) are tot formă poligonală neregulată, alungită pe direcţia S-E ÷ N-V. Incinta conţine ruinele fostei capele şi puţul fântânii construit din piatră, cu o adâncime de 80m.

Vizitarea bisericii fortificate:

Persoană de contact: Ziegler Katharina
Tel: +40/744/179 039

Deschis mai – noiembrie zilnic între orele 14:00 – 16:00. Marți este închis.
Din luna noiembrie până în luna aprilie nu mai este valabil orarul din vara, dar se poate vizita după cerinţe.
Bilet de intrare: 4RON/Adult și 2 RON/Copil

ADEPT Info turişti Saschiz:
Deschis: mai–octombrie zilnic între 09:00–18:00, noiembrie–aprilie zilnic între 09:00–16:30
Adresa: Saschiz, Str. Principală 166 (chiar lângă biserică, la drumul principal)
Tel: +40/265/711 635, E-Mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.,
Internet:www.adeptfoundation.org

Cazare: Posibilităţi de cazare în sat şi în împrejurimi.

_{BIBLIOGRAFIE:
DRĂGUŢ Vasile, Arta gotică în România,Bucureşti,1979, p.127
FABINI Hermann, Alida, Kirchenbugen in Siebenburgen, Leipzig, 1977, p. 96-98, 137-139, 152-154.
FABINI Hermann, Atlas der Siebenburgisch – Sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, vol I, Sibiu, Heidelberg, 1998, p. 335-341
FABRITIUS DANCU Juliana, Siebenburgisch – sächsische Kirchenburgen aus Siebenburgen, Sibiu, 1980 nr. 28
GERSTER  Georg, RILL Martin, Siebenburgen im Flug, München,1997, p, 20, 199
GHEORGHIU Teodor Octavian, Arhitectura medievală de apărare din România, Bucureşti, 1985, p. 84-85, 177-179
LEXIKON der Siebenburger Sachsen, Thaur, 1993, p.229 MACHAT Christoph, Églises fortifiées saxonnes de Transylvanie dans: ICOMOS – Chaiers du Comité National Allmand XIV, München, 1995 p.38-41
OPRESCU George, Bisericile cetăţi ale saşilor din Ardeal, Bucureşti, 1956, p.60-61
VĂTĂŞIANU Virgil, Istoria artei feudale în Ţările Române , vol. I Bucureşti, 1959, p.16, 280, 598-599
WAGNER Ernst, Historisch-statistisch Orstnamenbuch fur Siebenburgen, Koln, Wien. 1977, p. 369}