Localitatea este situată la 5 km sud faţă de şoseaua DN 14, pe traseul dintre Sibiu (47 km) şi Mediaş (18 km), în dreptul oraşului Copşa Mică.
Comuna Valea Viilor, județul Sibiu se afla la 50 km distanta de Sibiu si 14 km distanta de Mediaș, amplasata pe un drum lateral care se desprinde din drumul național DN 14. Zona căreia îi aparține este ținutul Târnavelor, localitatea se află așezată pe valea îngustă a Vorumlocului, un afluent al Târnavei Mari. Localitatea este înconjurată de dealuri amenajate cu terase de vie, peisaj caracteristic zonei nord-vestice a podişului Hârtibaciului din Tara Vinului. Diferenţele de altitudine între vatra satului şi dealurile înconjurătoare variază între 130-150 m.

În anul 1263, este pomenită o ”possessio Barwmlak”, aceasta fiind prima atestare documentară a localității.

Satul este adunat de-a lungul a trei străzi, Sommergasse, Wintergasse şi Kotgasse (strada Verii, a Iernii şi a Glodului) ce se unesc într-o piaţetă în mijlocul căreia se află cetatea şi biserica evanghelică. Ele grupează de jur-împrejur toate instituţiile tradiţionale: pe latura de nord – şcoala evanghelică, locuinţa predicatorului; la est – sala comunală; la sud – cârciuma şi moara; la vest – hala pieţii (astăzi dispărută).

Fondul construit se păstrează, în cea mai parte, în forma sa definitivată în sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea, conţinând o mare densitate de clădiri cu valoare de monument istoric. Gospodăriile au conformarea caracteristică satelor săseşti, cu fronturi continue de faţade şi porţi de zid şi curţi închise pe toate laturile. Vechiul cartier românesc s-a conturat în secolul 18, în partea de Vest a satului, peste pârâul Motişului cu o reţea neregulată de uliţe dominate de biserica greco-catolică şi cea ortodoxă.

În 1999 localitatea a fost înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial la poziţia 596 „Aşezări rurale cu biserici fortificate din Transilvania”.
Biserica se află amplasată în centrul localităţii la intersecţia principalelor străzi, pe un teren plat străbătut la est de cetate de pârâul Heveş care se varsă în pârâul Vorumloc la sud de cetate.

In anul 1414 este atestată biserica Sf. Petru construită pe locul unei capele romanice. 
În sec. al XVI-lea, se fortifică biserica, se astupă portalul de vest. În faţa intrărilor de sud şi de nord se construiesc pridvoare pe toată înălţimea navei. Aceste accese erau apărate de herse din care se mai păstrează cea de la accesul de nord. În această perioadă se construiesc bolţile, se supraînalţă nava iar deasupra corului se ridică 3 nivele de apărare scop pentru care se îngroaşă zidurile corului la interior. Se adaugă contraforturi iar în faţa portalului de vest se construieşte un contrafort. În dreptul nivelului al II-lea al turnului se construieşte o galerie de apărare sprijinită pe arce. Pe partea de sud se alipeşte turnului o scară în spirală, iar turnul este supraînălţat, la ultimul nivel se construieşte o galerie de apărare din lemn.

Biserica este de tip sală, cu cor alungit cu absidă poligonală în trei laturi. Pe latura de nord a corului este alipită sacristia cu plan pătrat cu acces din cor, iar pe latura de vest turnul clopotniţă. Accesul în biserică se face pe latura de sud în traveea a treia  spre vest de la arcul triumfal, iar pe nord  în traveea a patra spre vest de la arcul triumfal. Deasupra  celor două accese se află portice înguste înălţate până la cornişa navei, comunicând cu nivelul de apărare şi având goluri de tragere. Accesele erau închise cu herse din care se mai păstrează cea de nord. Între portic şi navă, în  colţul estic pentru porticul sud şi colţul vestic pentru porticul nord  se află câte o scară în spirală pentru acces la nivelul de apărare al navei. Turnul clopotniţă  are cele două niveluri inferioare cu accese direct din navă. Accesul la celelalte cinci niveluri se face printr-o scară în spirală adosată laturii de sud a turnului clopotniţă.

Turnul  corului, caracteristic fortificaţiei bisericilor de pe Valea Târnavei depăşeşte în înălţime toate turnurile din zonă. El este compus din trei niveluri de apărare, fiecare nivel având 7 goluri de tragere înguste în nişe evazate boltite semicircular. La nivelul superior de apărare contraforturile se unesc în arce care maschează aruncătoare pe tot perimetrul corului.

Printre componentele artistice se numără altarul baroc datat 1779, operă a sculptorului Stephan Folbarth din Sighişoara baldachinul baroc datat 1746, cristelniţa romanică sub formă de potir, tăiată în gresie, sec. al XIV-lea
Tabernacol, are pe timpan reprezentat motivul “Vir dolorum” , analogie cu tabernacolele datate de la Bazna (1504), Ighişul Nou (1491). Sub basorelief este scris cu mici caractere gotice “christus salvator mundi”
Clopotul mare este datat 1869, celelalte 1926, în micul turnuleţ de pe navă este instalat un clopot de tip “Herrgottsglöcklein”.
Printre piesele de mobilier se remarcă strana cu şapte locuri decorată în stilul ce face tranziţia de la gotic la Renaştere; panourile şi baldachinul sunt acoperite cu motive vegetale în basorelief policrom,  panoul central poartă un cartuş cu inscripţia “1528”

Incinta fortificată are formă ovală în plan şi este întărită cu patru turnuri de apărare, cu goluri de tragere şi maşiculiuri la care accesul se face de pe un drum de strajă pe pile de zidărie unite cu arce. Poarta cetăţii era apărată de o hersă a cărei urmă se mai poate vedea. Trei turnuri sunt amplasate exterior liniei incintei, iar turnul de est este doar două treimi în exterior.
Orga este opera meşterului Melchior Achs, datată 1807 – 1808, în 1908 orga a fost reparată de atelierul Einschenk din Braşov. 

Vizitarea bisericii fortificate:
Cheia se află la doamna Johanna Schneider,

Tel: +40/269/515 266 sau Tel: +40/269/843 483
E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.




_{BIBLIOGRAFIE:
DRĂGUŢ Vasile, Arta gotică în România,Bucureşti,1979, p.127
FABINI Hermann, Alida, Kirchenbugen in Siebenburgen, Leipzig, 1977, p. 137-139, 212-214.
FABINI Hermann, Atlas der Siebenburgisch – Sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, vol I, Sibiu, Heidelberg, 1998, p. 822-826
FABRITIUS DANCU Juliana, Siebenburgisch – sächsische Kirchenburgen aus Siebenburgen, Sibiu, 1980 nr. 52
GERSTER  Georg, RILL Martin, Siebenburgen im Flug, München,1997, p, 19, 250
GHEORGHIU Teodor Octavian, Arhitectura medievală de apărare din România, Bucureşti, 1985, p. 126,181,185
HORWAT Walter, , Siebenburgisch – sächsische Kirchenburgen,Hermannstadt, 1940, p. 72
LEXIKON der Siebenburger Sachsen, Thaur, 1993, p.583
MACHAT Christoph, Églises fortifiées saxonnes de Transylvanie dans: ICOMOS – Chaiers du Comité National Allmand XIV, München, 1995 p.38-41
OPRESCU George, Bisericile cetăţi ale saşilor din Ardeal, Bucureşti, 1956, p.165
ROTH Victor, Geschichte der deutschen Baukunst in Siebenburgen în : Studien zur deutschen Kustgeschichte, Stassburg, 1905,p.64
VĂTĂŞIANU Virgil, Istoria artei feudale în Ţările Române , vol. I Bucureşti, 1959, p.596-597, 735
TREIBER Gustav, Mittelalterliche Kirchen in Siebenburgen, Munchen, 1971, p.165
WAGNER Ernst, Historisch-statistisch Orstnamenbuch fur Siebenburgen, Koln, Wien. 1977, p. 376}